O clădire așa cum nu s-a mai văzut în România a fost ridicată de Arsenie Boca în anii în care călugărul slujea la Mănăstirea Prislop, complet ferită de ochii curioșilor. Astfel că Mănăstirea Prislop păstrează în interiorul său o clădire unică, ridicată la începutul anilor ’50 de către fostul stareţ al acesteia, călugărul Arsenie Boca.
De sus se poate vedea acoperişul conic al construcţiei, care seamănă destul de mult cu un OZN ce a venit pe un deal din vecinătatea bisericii şi a mormântului duhovnicului. Mai precis, clădirea reprezintă „saivanul dacic”, ce a fost construit de Arsenie Boca în vremea în care slujea la mănăstirea din Ţara Haţegului.
În plus, adăpostul pentru animale fost ridicat din piatră, în formă circulară, fiind acoperit un strat gros cu stuf, aşezat pe bârnele de lemn, iar dintr-un loc în altul se zăresc câteva ferestre mici.
Saivanul de la Mănăstirea Prislop a fost construit atunci când călugărul era supravegheat atent de informatorii Securităţii. S-a aflat ulterior că putea fi folosit şi ca un loc de refugiu, fiind complet izolat de celelalte anexe ale mănăstirii. Pe lângă asta, de pe aleile din incinta aşezământului, nu poate să fie văzut.

Arsenie Boca a fost arestat în 1948 şi anchetat de Siguranţa Făgăraş, iar după câteva luni petrecute în închisoare, călugărul a fost trimis să slujească la Mănăstirea Prislop. În jurul aşezărmântului s-a dezvoltat o reţea de informatori care urmărea activitatea duhovnicului, ce a devenit ulterior stareţ al mănăstirii.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Se pare că toate aceste informaţii au folosit la arestarea sa în ianuarie 1951, iar după un an şi jumătate de detenţie, în primăvara anului 1952, stareţul s-a întors la Prislop, unde a fost în continuare urmărit de colaboratorii Securităţii.
Le-am găsit pe toate călugăriţele lucrând împreună cu călugărul la grădină, însă el când m-a văzut că vin a lăsat lucrul şi a plecat sus la camera lui, lăsându-mă ca să mă primească stareţa, care a început să mă întrebe că ce vânt m-a adus la mănăstire. Eu i-am spus că am venit cu căruţa ca să vorbesc cu părintele, crezând că îl găsesc mai liber, însă ea mi-a spus că nu am a vorbi fiindcă părintele nu vrea că să mai vorbească cu nimeni, a notat informatorul „Valea Fetelor” la 31 mai 1952, informații găsite în Arhivele CNSAS, potrivit Adevărul.
Mai multe note informative secrete ale Poliţiei Haţeg de la începutul anilor ’50 dau câteva detalii mai puţin ştiute despre viaţa la mănăstirea condusă de Arsenie Boca, atunci când călugărul şi maicile de la Prislop erau hăituiţi de autorităţile comuniste.
În ziua de 26.IX. a.c., când am fost în comuna Prislop am constatat următoarele: între orele 11 şi 12 eram lângă mănăstire, când se făcea slujbă, în acest timp nu am văzut pe nimeni, dar la un moment dat am auzit când s-a cântat în mănăstire, a spus informatorul.