Are cineva dreptul să mă filmeze, fără acordul meu? Suntem în era digitală, așa că este ușor să scoți un telefon sau o cameră și să faci o fotografie sau o înregistrare rapidă. Cu toate acestea, fiecare individ trebuie să ia în considerare etica și legalitatea înregistrării unei alte persoane fără consimțământul acesteia.
Riscul de a fi înregistrat există ori de câte ori ieși în public, fie că este vorba despre o camera de supraveghere, o filmare făcută de o persoană prezentă la un concert, în al cărei fundal ești surpins, sau a unui străin care caută să salveze o imagine a coafurii sau a hainelor tale, ca sursă de inspirație pentru mai târziu.
În acest material vom încerca să oferim un răspuns cât mai explicit la următoarea întrebare: „Ni se încalcă dreptul la imagine, respective la viața privată, dacă ne trezim într-o zi pe internet, în pozele sau filmulețele cuiva?“. Răspunsul simpli? Depinde! Deși viața privată a unei persoane este apărată de lege, există anumite situații în care nu se impune consimțământul unei persoane atunci când aceasta este filmată/fotografiată.
Motivele pentru care cineva decide să folosească, în anumite circumstanțe, camera telefonului pentru a fotografia sau filma, fără acord, o altă persoană în diverse spații publice (pe stradă, în trafic, în mall-uri instituții și locații publice sau parcuri, etc.) sunt diverse. De multe ori, intențiile acestor oameni sunt bune, de pildă surprinderea unei infracțiuni sau a unei fapte-antisociale.
Nu e nimic rău în a vrea să folosești tehnologia pentru a-ți proteja interesele sau pentru a face o schimbare în bine în societate, însă, în egală măsură, oamenii trebuie să țină cont și de legislația care protejează viața privată și datele cu caracter personal ale oamenilor. Să nu uităm că dreptul la viața privată este un drept fundamental. Prin urmare, nimeni nu poate aduce atingere acestui drept fără o justificare adecvată.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Așadar, pentru a nu aduce prejudicii unei alte persoane, fie nu o filmezi deloc, fie, atunci când filmăm, ne asigurăm că respectăm legea. Este valabil și viceversa.
După cum aminteam mai sus, există anumite situații când putem fi filmați fără consimțământul nostru, după cum urmează:
Înainte de a vă face cunoscut textul legii, reamintim că filmarea, fotografierea sau înregistrarea unei persoane, fără acordul ei, într-un spațiu privat reprezintă infracțiunea de violarea a vieții private. Prin spațiu privat înțelegem, Potrivit Codului Penal, „o locuință, încăpere sau dependință ținând de acestea“.
Filmarea unei persoane în spțiul privat se pedepsește, conform legii, cu închisoare de o lună la 6 luni sau cu amendă. Dacă fapta constă în divulgarea fimărilor către o altă persoană sau către public (de pildă, pe internet), pedeapsa prevăzută este mai mare – închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
De asemenea, chiar dacă vorbim despre un spațiu public și chiar dacă persoana care filmează are un scop nobil, legea nu permite, fără niciun fel de restricții, filmarea persoanelor în spațiul public. Iată ce spune Art. 226 din Codul Penal:
(1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
