SPECIAL

Antioh, fiul lui Dimitrie Cantemir, primul poet rus de tip occidental. A fost un erudit, strălucit diplomat, remarcabil om de cultură care i-a cunoscut pe Voltaire și Bernoulli

Dan Mlădinoiu 24.01.2023, 13:29
Antioh, fiul lui Dimitrie Cantemir, primul poet rus de tip occidental. A fost un erudit, strălucit diplomat, remarcabil om de cultură care i-a cunoscut pe Voltaire și Bernoulli

Antioh Dimitrievici Cantemir, cel ce avea să devină poet de limbă rusă, scriitor și diplomat rus de origine română, s-a născut în septembrie 1709 la Constantinopol. Era al șaselea și ultimul fiu al domnitorului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino, primind numele unchiului său patern, Antioh, cel care a înființat, în timpul domniei sale, Academia Domnească din Iași, în februarie 1707.

Primul dascăl i-a fost tatăl său, apoi a fost instruit de către Atanasie Condoidi, profesor de greacă, latină și italiană, de germanul Johann G. Vockerodt, pe urmă de către rusul Ivan I. Ilinski, care i-a predat limba și literatura rusă și latina. Pe lângă aceștia, au pus umărul la educația tânărului alți filologi de prestigiu, astfel încât a ajuns un remarcabil poliglot.

Antioh stăpânea foarte bine limbile greacă, turcă, latină, italiană, rusă, franceză, engleză și română. Atinsese un înalt nivel de cultură. De altfel, perioada adolescenței s-a dovedit a fi una consistent de fecundă în cultura societății rusești. Studiază la Academia de Științe din Petersburg, urmând cursuri de filosofie, fizică, algebră, istorie, astronomie cu celebri profesori aduși din Europa.

Avea să fie remarcat în domeniul cultural al vremii. Antioh Cantemir este considerat părintele clasicismului în literatura rusă și primul poet de stil occidental din această țară. A studiat cu reputați savanți străini matematica. Printre ei, Daniel Bernoulli la Sankt Petersburg, Georg Bernhard Bilfinger, Bayer și Gross.

Și-a completat tabloul cunoașterii în domeniul științelor exacte în deceniul trei al anilor 1700, la Londra, studiind aprofundat operele unor figuri de prim rang în fizică și matematică, precum Descartes, Newton, Leibnizi și Maupertuis. A întreținut o fructuoasă corespondență cu Bernoulli și Euler.

Ceva mai târziu, când a ajuns la Paris, l-a cunoscut îndeaproape pe Voltaire. Apoi, abandonează educația scolastică, pentru a deveni un autentic iluminist. În primul rând, a favorizat publicarea în limbile engleză și franceză a celebrei opere a tatălui său, „Istoria Imperiului Otoman”, ducând el însuși manuscrisul în Occident. A tradus din Horațiu, Montesquieu, Anacreon, Fontenelle. A creat și epigrame, satire, fabule. Era începutul orientării sale către literatura occidentală, în special cea franceză.

Diplomat în două imperii

Viața lui Antioh avea să ia o întorsătură bruscă în toamna anului 1731. În noiembrie este numit reprezentant diplomatic, ambasador al Imperiului Rus la Londra, pentru ca în martie anul următor să ocupe efectiv postul. Era consilier al împărătesei Ana, demnitate pe care o deținuse și tatăl său, Dimitrie, în timpul țarului Petru cel Mare.

Tânăr și fără experiență în diplomație, Antioh Cantemir s-a văzut în postura de a înfrunta multe prejudecăți pentru a-i fi recunoscute meritele. Serviciul său în slujba Rusiei a durat peste 12 ani, încheindu-se odată cu moartea lui. Jumătate din ei i-a petrecut în Anglia, regat unde s-a axat pe stabilirea de relații ruso-britanice și realizarea unei alianțe între cele două imperii.

În acest răstimp, a învățat limba și cultura acestei țări. Latura filosofică, mai ales, a avut o importantă influență asupra sa. A devenit foarte apreciat în lumea diplomatică, științifică, literară și artistică a Europei acelor vremuri. Tot acolo, s-a apropiat de cercul italienilor din capitala de pe Tamisa, de unde și-a îmbogățit bagajul de cunoștințe.

Citește și Valentin Tănase, directorul Studioului de Arte Plastice al MApN, un maestru al artei. Cum i-a inserat pe membrii Beatles într-un tablou cu Mihai Viteazul. E autorul benzilor desenate din revistele „Cutezătorii”, „Luminița” și „Povestiri istorice”!

Antioh Dimitrievici Cantemir
Antioh Dimitrievici Cantemir

Activitatea la Paris

La mijlocul lui 1737 este însărcinat să înceapă tratative cu ambasadorul francez la Londra. Scopul era restabilirea relațiilor diplomatice dintre Rusia și Franța, rupte din pricina războiului polonez. Deoarece misiunea sa a însemnat un real succes, în martie un an mai târziu, a primit titlul de ambasador al Rusiei la Paris.

Având un trecut remarcabil din experiența londoneză, a făcut față cu brio părerilor preconcepute ale francezilor la adresa Rusiei, iar misiunea sa a fost încununată de izbândă. În capitala Hexagonului, Cantemir a cunoscut cercurile literare pariziene, din partea cărora s-a bucurat de sinceră apreciere.

O viață curmată la tinerețe

În anul 1743, starea de sănătate a lui Antioh Cantemir s-a înrăutățit brusc. A murit la Paris, pe 11 aprilie 1744, la numai 35 de ani, de pleurezie sau tuberculoză. Osemintele sale ar fi trebuit să fie repatriate pe cheltuiala statului la Moscova.

Însă abia în toamna lui 1745, la insistenţele şi pe cheltuiala Mariei Cantemir, sora diplomatului, rămăşiţele lui pământeşti au ajuns în Rusia şi au fost depuse în cripta familiei, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ctitoria tatălui său, aflată în curtea mănăstirii grecești „Sfântul Nicolae” din Moscova. Se îndeplinea ultima dorinţă a importantului om de știință, cultură și diplomație.

Lăcașul religios „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost demolat ca urmare a lucrărilor de construcție a metroului și cu această ocazie s-a aflat că acolo erau înmormântați Dimitrie Cantemir, Casandra Cantemir, prima soție a domnitorului, și Antioh Cantemir.

În urma unor negocieri diplomatice, la mijlocul lunii iunie 1935, în portul Constanţa a sosit de la Odesa vasul „Prinţesa Maria”, care aducea sicriul de aramă cu rămăşiţele pământeşti ale lui Dimitrie Cantemir și piatra sa funerară, printre cei care au primit transportul aflându-se iluștrii Nicolae Titulescu şi Nicolae Iorga.

Rămășițele fiului domnitorului, Antioh Cantemir, nu au ajuns în România, dar nici nu se știe unde se află, explicația diplomaților ruși fiind la acel moment că osemintele acestuia aparțin patrimoniului istoric al Rusiei, țară al cărei ambasador fusese.

Citește și Cum arăta viața de noapte a Bucureștiului interbelic. Bucureștenii se adunau la „Hollywood-ul românesc”!

Talentat încă de mic!
Urmăriți Impact.ro și pe