SPECIAL

Alexandru Grumaz: „Diplomația a fost și rămâne singura soluție. Cealaltă soluție este un război total”

Gabriela del Pupo 26.02.2022, 14:26
Alexandru Grumaz: „Diplomația a fost și rămâne singura soluție. Cealaltă soluție este un război total”

Generalul Alexandru Grumaz explică pentru impact.ro care sunt strategiile NATO posibile pentru a veni în apărarea Ucrainei dar și motivele care au dus la un război declanșat din considerente absurde și considerații cinice. Cum s-a ajuns ca un stat suveran să fie atacat fără nici o respectare a acordurilor internaționale aflați în interviul de mai jos.

„Vor fi trimise în Est părți ale unei unități ”vârf de lance”, cunoscută în jargonul NATO sub numele de Very High Readiness Joint Task Force”

Suntem într-un moment în care orice încercare de ajutor pentru Ucraina este tardiv? Ce mai
poate face NATO pentru a ajuta în privința siguranței cetățenilor?

„Aș începe cu o declarație a Secretarul General NATO ca răspuns la cea mai mare criză de
securitate a Europei din ultimele decenii, Stoltenberg a spus: „Acum desfășurăm Forța de
Răspuns NATO pentru prima dată într-un context de apărare colectivă. Vorbim despre mii de
trupe. Vorbim despre capacitățile aeriene și maritime.” Germania a declarat că intenționează
să desfășoare trupe și un sistem antirachetă Patriot în Slovacia, care este membră a NATO și
una dintre țările care au declanșat consultările urgente la NATO (art.4 din Tratatul de la
Washington), ca parte a unui „grup de luptă de vigilență sporită”. SUA și Canada au răspuns
prin desfășurarea a 7.640 de trupe suplimentare, inclusiv o brigadă blindată, unități de
artilerie, o fregata și aeronave de supraveghere. NATO are în stare operațională peste 100
de aeronave în 30 de locații de-a lungul si de-a latul Europei și 120 de nave de luptă
desfășurate din nordul continentului din Marea Baltica în Marea Mediterană. Alte detalii cu
privire la desfășurarea de noi capabilități nu au fost oferite ele fiind confindentiale. Unele
dintre cele 30 de țări membre ale NATO furnizează arme, muniție și alte echipamente
Ucrainei.
Să fim clari NATO nu va lansa nicio acțiune militară în sprijinul Ucrainei, care este un
partener apropiat, dar nu are, deocamdată, nicio perspectivă de a se alătura Alianței.
NATO Response Force (NRF) care poate număra până la 40.000 de militari nu va fi
desfășurată în totalitate. Vor fi trimise în Est părți ale unei unități ”vârf de lance”, cunoscută
în jargonul NATO sub numele de Very High Readiness Joint Task Force, care este în prezent
condusă de Franța. Comandantul suprem aliat al NATO în Europa, generalul american Tod D.
Wolters, a declarat că noile contribuții „reprezintă o forță flexibilă, credibilă de luptă, care
poate fi folosită în mai multe moduri”. Vom discuta despre toate acestea mai jos.
Câteva evenimente derulate în afacerile internaționale europene referitoare la Ucraina
trebuie obligatoriu menționate în contextul actual ca să înțelegem de unde am plecat.
Presiunea asupra Ucrainei a început în 2008 odată cu Summitul NATO de la București când
Ucrainei i-a fost refuzat Membership Action Plan, ceea ce i-ar fi permis începerea procesului
de aderare. S-au opus Germania și Franța. După a urmat conflictul din Georgia care a adus
două alte conflicte înghețate în zona Marii Negre în Abhazia și Ostia de Sud. În 2014 Rusia a
încălcat Memorandumul de la Budapesta din 1994, care acorda asigurări de securitate
pentru integritatea teritorială a Ucrainei din partea Rusiei, Statelor Unite și Regatului Unit, în
schimbul denuclearizării acesteia. Atunci, în 1994, au fost retrase 1200 de ogive nucleare din
Ucraina. Apoi, în 2014, Crimeea a fost ocupată în mod ilegal de Federația Rusă în urma unui
război hibrid. A urmat Acordul de la Minsk I și II. Materializarea Acordului Minsk II nu s-a
întâmplat niciodată datorită abordării diferite a celor două părți și a faptului că însemna
federalizarea Ucrainei. Retragerea lui Obama și lui Cameron de la discuții în 2015 privind
conflictul din Ucraina a creat o oportunitate pentru Putin de a discuta cu Franța lui Holland
care are o simpatie istorică față de Rusia și cu Germania lui Merkel care depinde de gazul
rusesc. Deși atât Franța cât și Germania au încercat să reia discuțiile prin două noi reuniuni în
Formatul Normandia, desfășurate anul acesta, rezultatele nu au fost cele scontate, Rusia
renunțând unilateral la a mai solicita implementarea acordului și trecând la declanșarea unei
invazii, după recunoașterea celor două provincii Donbas și Lugansk ca state independente.
Motivul: apărarea etnicilor ruși din cel două provincii la solicitarea oficialilor de acolo.” spune Alexandru Grumaz.

Din păcate nici măcar pentru o secundă Ucraina nu a putur spera să adere la NATO pentru că una dintre cerințele aderării este o relație de bună vecinătate cu țările învecinate.

Conflictul din Crimeea a consolidat imposibilitatea Kievului de a adera la o alianță militară.
Cutuma este ca orice țară care dorește aderarea trebuie în primul rând să aibă rezolvate
conflictele de la granițe cu vecinii și să nu aibă conflicte înghețate pe propriul teritoriu. Și
Ucraina și Georgia au astfel de conflicte. Alianța a lăsat, însă, ușa deschisă pentru aceste țări
ca în momentul rezolvării situațiilor ele să poată fi luate în discuție. Ucraina a devenit
partener de oportunități sporite în relația cu NATO (Enhanced Opportunities Partners/EOP).
Unii diplomați de la sediul NATO din Bruxelles au considerat că acest parteneriat mai strâns
nu este un pas suplimentar pentru aderarea Ucrainei la Alianță, dar, au spus aceștia, ar
putea fi perceput ca o provocare la adresa Rusiei (potrivit DPA). Finlanda, Australia, Suedia,
Iordania şi Georgia sunt de asemenea parteneri în cadrul aceluiași acord cu NATO. Atât s-a
putut în condițiile actuale geopolitice din Estul Europei. De asemenea Alianța a făcut ceea ce
trebuia să facă în Est, având în vedere că are două state cu granițe însumate de peste 1000
km cu Ucraina. Odată cu mobilizarea a 190.000 de militari ruși la granițele Ucrainei NATO a
luat imediat măsuri de consolidare a prezenței avansate în Flancul Estic ceea ce a făcut ca și
România să beneficieze de un grup de luptă, la fel ca Polonia și Țările Baltice, grup condus de
Franța și care va fi desfășurat în perioada următoare. De asemenea președintele Biden și-a
menținut angajamentele luate atât în cadrul Alianței cât și în cadrul Parteneriatului Strategic
cu România și a ordonat ca 1.000 militari din Regimentul 2 Cavalerie dislocat la baza Vilseck,
din Germania să fie dislocați în România.” spune Alexandru Grumaz.

Au venit americanii. Klaus Iohannis umăr la umăr cu Secretarul General NATO

„O formațiune antitanc mobilă rapidă și flexibilă”

Apărarea terestră împotriva unei eventuale încălcări a graniței NATO a fost deja decisă și pusă în aplicare.

Detașamentul care va acționa în România și va purta denumirea Task Force (TF) Cougar (Grupul Puma) și va fi constituit, în principal, din militari ai Batalionului 2 / Regimentul 2 Cavalerie, care vor acționa cu transportoare blindate Stryker, la care se vor adăuga militari cu alte specialități din cadrul batalioanelor
regimentului, precum artilerie, geniu ori structuri de sprijin. Noul contingent american este
dotat cu transportoare blindate Stryker. Acestea sunt vehicule de luptă pe roți, ușor
blindate, de greutate medie, fiind concepute pentru a fi desfășurate în timp scurt și să ofere
o formațiune antitanc mobilă rapidă și flexibilă. Vehiculul blindat Stryker cu opt roți cuprinde
două variante: vehiculul purtător de infanterie (ICV) și sistemul de tunuri mobile (MGS).
NATO a consolidat puterea forței aeriene dislocate în Est. În ultimele zile, Pentagonul a trimis
întăriri aeriene în Marea Britanie, Germania și Europa de Est. Forțele aeriene au declarat că
avioanele de vânătoare F-35 de la Baza forțelor aeriene Hill, Utah, au fost dislocate în
Germania la câteva zile după ce bombardierele B-52 de la baza forțelor aeriene Minot, N.D.,
au fost trimise în Marea Britanie într-o misiune planificată anterior. Opt avioane F-15 de la
Seymour Johnson Air Force Base, N.C., au zburat la Baza Aeriană Lask din Polonia pentru a
creste numărul de opt F-15 americane de acolo, care sunt de obicei staționate în Marea
Britanie. Opt avioane F-16 cu sediul de obicei în Spangdahlem, Germania, s-au desfășurat și
în Baza Aeriană Fetești, România.Consolidarea apărării NATO în România și Tarile Baltice este
o măsura de ultimă oră. Ar fi vorba de un grup de luptă de nivel batalion de infanterie
format din 800 de militari, dar şi de opt avioane de luptă F-35, care vor fi transferate din
Germania atât în Țările Baltice, cât şi în România. Aeronave americane F-35 de generația a V-
a vor realiza misiunile de poliție aeriană ale NATO în România alături de cele 17 avioane F-16
A/B Fighting Falcon ale Forţelor Aeriene Române, 8 aeronave F-16 Fighting Falcon ale US Air
Forces și 4 aeronave F/A-18 Super Hornet, din cadrul Forțelor Navale ale Statelor Unite ale
Americii în Europa. În plus, 32 de elicoptere de atac vor fi mutate din bazele din Grecia şi
Germania în țările care au granițe cu Ucraina. Drept urmare, cinci elicoptere americane,
patru aparate de atac Boeing AH-64 Apache şi unul Sikorsky UH-60 Black Hawk au şi ajuns în
România. Pe lângă desfășurarea de militari în Polonia și România, Pentagonul a pus alți 8.500
de militari în Statele Unite în „alerta maximă” pentru o posibilă trimitere în Europa de Est.” a spus generalul.

SUA si Rusia, intalnire cruciala pentru criza din Ucraina. Moscova spera ca Occidentul sa raspunda cererilor sale

„Aceste trupe vor lua parte la o forță de răspuns a NATO care ar putea fi activată în curând,
au spus oficialii militari de la Pentagon”

Cei mai buni specialiști din armata americană, care s-au ocupat de cele mai dure situații de criză, se află în Europa de Est.

NATO și-a activat planurile de apărare pentru Europa de Est, oferindu-i Comandantul Suprem al Forțelor Aliate în Europa (SACEUR), generalul Tod D. Wolters, puteri lărgite de a comanda trupe și de a muta unități. Statele Unite au trimis, de asemenea, mii de trupe suplimentare pe flancul estic. Mulți dintre cei aproape 5.000 de
soldați ai Diviziei 82 Aeropurtate care au sosit în Polonia în urmă cu câteva zile, conduși de
generalul-maior Christopher Donahue, cel care a fost comandantul la sol pentru evacuarea
de pe aeroportul internațional din Kabul în august 2021. Aceștia au început să lucreze cu
forțele poloneze pentru a înființa centre de procesare pentru zeci de mii de refugiați
ucraineni, inclusiv americani, care se așteaptă să fugă din Ucraina vecină după ce Rusia a
lansat invazia la scară largă a țării. În Polonia sunt 9000 de militari americani iar în România
1900.”

Președintele Zelenski a luat măsuri și a chemat voluntari, rezerviști la luptă. Au trimis țările
aliate, sau independent state cu capacități militare considerabile, armament? Mai ales având
în vedere că NATO nu poate interveni cu soldați?

Criza din Ucraina a determinat autoritățile să facă apel la rezerviști. Președintele Volodimir
Zelenski a anunțat emiterea unui ordin de mobilizare a rezerviștilor. Într-un mesaj video
adresat națiunii în cursul serii de marți, 22 februarie, Zelenski a precizat că este vorba doar
despre cetățenii incluși în rezerva operațională și care sunt în jur se 230.000.
Marea Britanie și SUA au trimis armament defensiv. De asemenea și Estonia a trimis rachete
antiaeriene Stinger și antitanc Javelin. Letonia şi Lituania, state membre ale NATO, au
anunțat la 21 ianuarie că vor furniza Ucrainei rachete antitanc şi antiaeriene, la câteva zile
după ce au primit permisiunea Departamentului de Stat de a trimite rachete fabricate în SUA
şi alte arme în această țară. Germania blochează Estonia de a acorda sprijin militar Ucrainei,
refuzând să elibereze permise pentru ca armele de origine germană să fie exportate la Kiev.
Spre deosebire de SUA, Marea Britanie, Polonia și alți aliați, guvernul german a refuzat să
exporte arme letale direct în Ucraina. În cazul Estoniei, o țară mică de la granița de nord a
Rusiei, Berlinul refuză, de asemenea, să permită unei țări terțe să trimită artilerie în Ucraina,
deoarece armamentul provine din Germania, potrivit oficialilor estonieni și germani. În
discuție cu Estonia sunt exporturile de D-30, un obuzier care trage cu o obuze de 122 mm pe
aproximativ 20 de kilometri. Obuzierele, fabricate inițial în Uniunea Sovietică, erau
staționate în fosta Germanie de Est. După reunificarea Germaniei, Berlinul a exportat armele
în Finlanda în anii 1990, care apoi le-a transmis Estoniei în 2009, au declarat oficialii
estonieni, finlandezi și germani.
Olanda a pregătit 200 de rachete Stinger pe lângă echipamentul militar deja trimis în
Ucraina.
Asistența de securitate cibernetică pe care Olanda o plănuia să o ofere Kievului a fost
amânată din cauza invaziei ruse. Guvernul lucrează în continuare cu autoritățile ucrainene
pentru a investiga modul în care echipele olandeze de apărare cibernetică pot fi desfășurate
pentru a ajuta. Guvernul a anunțat anterior că va furniza 100 de puști cu lunetă și muniție
aferentă, cinci radare de localizare a armelor, două radare de supraveghere a câmpului de
luptă, detectoare de metale și doi roboți pentru detectarea minelor navale. De asemenea,
vor trimite 3.000 de căști de luptă și 2.000 de veste, potrivit Ministerului Apărării din Olanda.
Președintele Biden a semnat astăzi un ajutor de urgență în valoare de 600 milioane de USD
pentru Ucraina. Ucraina a primit până acum aproape 1.500 de tone de muniţie livrate cu 17
zboruri.

Rusia a atacat până acum puncte strategice, totuși în urmă cu doar câteva zile Ucraina cerea
ajutor în privința echipamentelor de protecție împotriva armelor chimice. Ce urmează într-
un război după eliminarea căilor aeriene și terestre și navale de sub sfera de influență a unui
stat? Rusia este cunoscută pentru acțiunile din Afganistan în care a atacat populația civilă
într-un mod monstruos. Poate reveni la aceste metode dacă va întâmpina rezistență?
Operațiunile militare rusești au început cu o campanie aeriană scurtă și incompletă pe 24
februarie, în jurul orei 4:00 dimineața, ora locală, vizând apărarea antiaeriană ucraineană,
depozitele de aprovizionare și aerodromurile din Ucraina. Oficialii americani din Pentagon
estimează că loviturile inițiale au cuprins peste 100 de rachete, inclusiv un amestec de
rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune, rachete de croazieră și rachete lansate
pe mare. Rusia nu a distrus forțele aeriene ucrainene și nici nu a paralizat forțele armate
ucrainene, permițând mai multe succese ucrainene pe 24 februarie. Ucraina are în vedre
acum o alegerea de a se confrunta cu trupele rusești pe câmp deschis sau, în schimb, de a se
retrage în orașe pentru a duce un lung război de gherilă, pe care ar putea să-l susțină mai
mult timp, dar care în mod sigur că va provoca mult mai mulți morți din rândul civililor.
Ultimele evoluții ne artă ca Rusia acționează pe patru axe operaționale: (1) Axa
Belarus/Kiev: Forțele ruse din Belarus avansează spre Kiev de-a lungul ambelor maluri ale
râului Nipru, probabil căutând să izoleze Kievul;(2) Axa Harkov: Forțele ruse, inclusiv
elemente ale Armatei 1 de tancuri de gardă, efectuează un asalt frontal asupra Harkovului
din nord-estul Ucrainei;(3) Axa Donbas: Forțele ruse, probabil elemente ale Armatei a 8-a
Combinate, efectuează o învăluire prin regiunea Luhansk, mai degrabă decât un asalt frontal
din Donbasul ocupat de ruși; (4) Axa Crimeea: Forțele ruse realizează cele mai mari câștiguri
teritoriale înaintând spre nord din Crimeea. Cât privește acțiunile forțelor ruse împotriva
populație urmăriți videoclipurile prezentate cu atacul transportoarelor 9K31 Strela-1
(rachete sol aer cu rază scurtă- cod NATO, SA-9 „Gaskin”.) asupra mașinilor civile peste care
au trecut cu nonșalanță. Fără alte cuvinte!
„Vom mobiliza lumea întreagă pentru a obţine tot ce ne trebuie pentru a ne consolida
capacitatea de apărare”, a afirmat Dmitro Kuleba, ministrul de Afaceri Externe al Ucrainei.
Cum au răspuns din informațiile dumneavoastră țările occidentale?
Ajutorul pentru Ucraina este dat de sancțiunile aplicate, care în mod sigur au un răspuns
întârziat până își fac efectul, dar și continuarea furnizării de armament armatei ucrainene.
Din punctul de vedere al Ucrainei, o modernizare a apărării aeriene este crucială. Dar acest
lucru nu este posibil pe termen scurt. Dacă Ucrainei i s-ar fi dat sisteme precum Patriot sau,
de exemplu, IRIS-T SL, din Germania acestea ar fi oferit un real impuls în consolidarea
apărării anti-aeriene. Acum este târziu.Dar și așa livrările de sisteme ”Man Portable Air
Defense Systems” sau MANPADS de către SUA și Lituania către Ucraina sunt esențiale. În
plus, Polonia furnizează Kievului GROM, o armă similară, ghidată de zona de căldură care se
formează în jurul motoarelor de avion și care poate angaja aeronave aflate la o distanță de
până la trei kilometri. Deoarece armata ucraineană are deja arme similare în arsenalul său,
cerințele de pregătire pentru GROM și Stinger nu au fost mari. Pe lângă rachetele portabile
și echipamentele de protecție, cum ar fi căștile și vestele, lăzile care aterizează în prezent pe
aeroportul Kiev cu avioane de transport conțin în mare parte muniție. Muniția provine din
diferite țări, inclusiv Cehia și Polonia, țară care se simte și ea amenințată de Rusia și care
transferă arme în Ucraina de ani de zile.
Pe lângă țările menționate până acum, țările NATO Canada și Franța au furnizat și arme
Ucrainei din 2014, potrivit Institutului de pace SIPRI din Stockholm. În ultimele săptămâni,

livrările din Regatul Unit și în special din Statele Unite au crescut brusc. Potrivit ministrului
Apărării Resnikov, 1.300 de tone de arme au fost deja expediate în Ucraina numai din SUA.
De ce reacția țărilor occidentale este tardivă și minimă? Sancțiuni economice cu jumătate de
măsură și echipament militar promis când președintele Zelenski și Serghei Lavrov deja
vorbesc despre o posibilă negociere. Este incapacitate militară sau lipsă de voință politică?
Ce ar fi putut trimite real țările occidentale într-un scenariu perfect?
Reacția a fost în concordanță cu etapele diplomatice parcurse, graduală, în care s-a încercat
oprirea aceste invazii. Au fost discuții SUA-Rusia, apoi discuții UE-Rusia și NATO-Rusia inclusiv
discuții în cadrul OSCE. Apoi au venit discuțiile bilaterale cu Rusia ale Franței și Germaniei.
Toate nu au dus la niciun rezultat. Diplomația a fost și rămâne singura soluție. Cealaltă
soluție este un război total. Cineva va trebui să cedeze în final.”

Un scut defensiv putea fi negociat cu o mare putere militară în alte condiții decât
apartenența la NATO? S-ar fi putut acționa printr-o strategie defensivă în parteneriat cu
Ucraina?

„Nu. Deveselul face parte dintr-o structură de apărare colectivă care are mai multe elemente
plasate în diferite locații în Europa de est. În septembrie 2009, SUA anunța intenția de
realizare a Abordării Europene Adaptive a sistemului său antirachetă Aegis Ashore. Câteva
luni mai târziu, administrația condusă de președintele american Barack Obama a anunțat la
17 noiembrie 2009 desfășurarea de către Statele Unite ale Americii a unei abordări adaptate
a apărării antirachetă în Europa, demersul urmând să fie coagulat pe arhitectura sistemului
de apărare antirachetă Aegis şi să fie dezvoltat în mai multe faze în perioada 2011 – 2021.
Cu prilejul summit-ului NATO de la Lisabona, noiembrie 2010, liderii aliați au convenit asupra
dezvoltării capabilității apărării anti-balistice drept parte a efortului comun de apărare
colectivă împotriva Iranului. Abordarea reunește configurații terestre şi maritime ale
sistemului de apărare antirachetă, folosind interceptor de tipul SM-3. Parte a sistemului este
radarul localizat la Kurecik, în Turcia, centrul de comandă de la baza aeriană Ramstein din
Germania, facilitatea de la Deveselu şi o altă facilitate care se află la Redzikowo, în Polonia.
De asemenea vorbim de cele 4 distrugătoare cu baza de acostare în portul ROTA din Spania
care sunt incluse în sistemul Aegis de apărarea antirachetă de la baza la Deveselul. În
contrapondere, Rusia care contestă scutul antirachetă, a amplasat în 2015 în Crimeea o
escadrilă de Tu-22M3. Bombardierele strategice de tipul Tu-22M3 sunt destinate pentru a
ataca ținte terestre, maritime, în mișcare și obiective fixe, cu rachete ghidate supersonice si
cu bombe cu focoase convenționale sau nucleare. Deci ”afacerea militară” a fost una a
Alianței. Ucraina nu putea participa la ea.”

Marina rusa face exercitii antisubmarin in Marea Norvegiei. Peste 140 de nave si 60 de avioane participa la manevre in alte mari si oceane

Dacă Rusia poate amenința, pe cale navală, ocolirea anumitor zone poate NATO să plaseze
nave pentru a contracara acest atac în spațiul maritim internațional?

Vorbim de Marea Neagră care este zona de interes. Apărarea Marii Negre revine, în
principal, țărilor riverane aliate în NATO, Turcia, România și Bulgaria la care se adaugă
sprijinul partenerilor din Alinată individul sau cu ajutorul grupului naval al grupului Standing
NATO Maritime Group 2 (SNMG2), cu respectarea Convenția de la Montreux cu privire la
statutul strâmtorilor, care este un acord din 1936, încheiat la Montreux în Elveția, prin care
Turcia obține controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. În esență, Convenția de la
Montreux a conferit Turciei dreptul de a militariza zona strâmtorilor în caz de conflict armat.

În ceea ce privește navele de război exista obligația de a informa guvernul turc cu opt zile
înainte de tranzit despre tipul vasului, destinația și scopul și au acces numai flotele de până
la nouă unități și CU un tonaj total de 15.000 de tone. Nicio nava militară nu poate staționa
mai mult de 21 zile și de aceea exercițiile navale au o durată scurtă navele trebuind să fie
înlocuite. Doar țările care se învecinează cu Marea Neagră pot depăși această limită, atâta
timp cât navele trec individual. Pentru submarine, este permis să treacă numai prin zonele
de coastă, în timpul zilei și la suprafață, dacă sunt construite în străinătate și numai pentru a
intra în bazele lor sau pentru a fi reparate. În ceea ce privește staționarea în Marea Neagră a
flotelor din țările non-riverane, acestea trebuie să aibă un tonaj mai mic de 40.000 de tone.
În timp de război, dacă Turcia este neutră, nu este permisă trecerea navelor de război din
orice țară beligerantă. Dacă Turcia este parte la un conflict, se poate opune trecerii navelor
de război din orice țară. Nu există prevederi în convenție care autorizează în mod explicit
tranzitul portavioanelor. În aceste condiții forța navală românească necesita urgent o
modernizare la nivelul secolului XXI. De asemenea trebuie reconsiderată folosire
submarinelor și cumpărarea a cel puțin 3 bucăți. Un tip utilizat de aliați este cel comandat la
firma Ferrostaal din Essen de Guvernul de la Atena (patru submarine diesel electrice de tip
214). De asemenea Madridul și Ankara au anunțat în noiembrie 2020 un acord pentru a lucra
la construcția unui portavion și a unor noi submarine pentru forțele armate turce. Turcia are
în dotare 13 submarine, față de cele 6 ale Federației Ruse, fiind cea mai mare flotă de acest
fel din Marea Neagră. Nu vorbim de cât de moderne sunt submarinele turcești față de cele
rusești pentru că rușii au o experiență mare în construcția de submarine și mai ales în
asigurarea măsurilor de mascare a acestor în imersiune. Un lucru trebuie menționat în
conflictul din Ucraina. Prezența navală de la Marea Neagră, care îi oferă un avantaj militar și
economic asupra Kievului, iar aceasta a perturbat traficul maritim ucrainean chiar înainte de
invazia actuală. Traficul în porturile ucrainene a scăzut substanțial în ultimele săptămâni,
potrivit datelor comerciale. De asemenea Ucraina a fost atacată de pe mare cu rachete de
croazieră Kalibr. Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a explicat că atacul asupra
Ucrainei a inclus lovituri de la sol și din aer, dar și de pe mare. Astfel NATO a plasat în alertă
peste 120 de nave din Mediterana și mai bine de 100 de avioane. NATO a negat anterior că a
neglijat Marea Neagră. La începutul acestei luni, Stoltenberg a asigurat că zona este una de
importanță strategică vitală pentru alianță. Peste 20 de nave de război americane se află în
Mediterana ca răspuns la o concentrare fără precedent de forțe navale rusești în regiunea
adiacentă, Marea Naegră. Sunt de două ori mai multe nave ca de obicei. Liderul acestor nave
americane este portavionul „Harry S. Truman”. „Harry S. Truman” este un portavion cu
propulsie nucleară din clasa Nimitz și poartă numele celui de-al 33-lea președinte al Statelor
Unite. Are capacitatea de a găzdui 90 de avioane de luptă și are 2.500 de cabine cu o
capacitate de 6.500 de persoane.”

Poate cea mai importantă întrebare e și ultima, este prea târziu pentru astfel de întrebări?
Ați studiat conflicte recente care au folosit tehnologie modernă și capabilități militare de
ultimă generație. În ce punct ne aflăm astăzi? Mai are Ucraina vreo șansă?

Statele Unite avertizează de săptămâni întregi cu privire la posibilitatea ca Rusia să invadeze
Ucraina și amenință cu sancțiuni. Pe măsură ce SUA și alte guverne membre NATO
monitorizează activitățile Rusiei și determină răspunsuri politice adecvate, informațiile
oportune pe care se bazează nu mai provin doar de la sateliți și spionii de la sol. Rețelele de
socializare, big data, smartphone-urile și sateliții low-cost au ocupat centrul atenției, iar adăugarea rețelei Twitter la obținerea de informații a devenit la fel de importantă ca orice
altceva din setul de instrumente pentru un analist din zona serviciilor de informații.
Companiile comerciale de imagistică postează imagini de ultimă oră, precise din punct de
vedere geografic, ale forțelor militare ale Rusiei. Mai multe agenții de presă monitorizează și
raportează în mod regulat situația. Utilizatorii TikTok postează videoclipuri cu echipamente
militare rusești pe vagoane care se presupune că se aflau în drum pentru a spori forțele
aflate deja în poziție în jurul Ucrainei (unele sunt fake-news dar trebuie analizate fiecare în
parte).

Deci mass-media sau cum se numesc ”sursele deschise” sunt cele care aduc un aport
deosebit pe lângă noile echipamente militare aduse în teatrele de operațiuni. Directorul de
informații naționale din SUA definește Open-Source Intelligence, sau OSINT, ca fiind
”colectarea, evaluarea și analiza informațiilor disponibile publicului”. Sursele de informații
includ știri, postări pe rețelele sociale, videoclipuri YouTube și imagini prin satelit de la
operatorii comerciali de sateliți. Comunitățile OSINT și agențiile guvernamentale au
dezvoltat cele mai bune practici pentru OSINT și există numeroase instrumente gratuite pe
care și profanii le pot utiliza.
În octombrie anul trecut, când obuzele de artilerie trase de separatiștii susținuți de Moscova
au lovit o brigadă mecanizată ucraineană, Kievul a răspuns cu o nouă armă puternică. O
dronă fabricată din Turcia a lansat o rachetă și a doborât un obuzier furnizat de Rusia. Drona
Bayraktar TB2 (produsă în Turcia și achiziționată de Ucraina) are o cameră care poate localiza
ținte cu ajutorul unui telemetru laser de la aproximativ 20 km, coordonând loviturile de
artilerie, potrivit analiștilor apărării. Pe lângă recunoaștere și țintire, TB2 își poate trage
propriile rachete ghidate. Poate rămâne în aer timp de 24 de ore, la o altitudine maximă de
aproximativ 7 km. Un operator de la distanță poate manipula drona de la o distanță de până
la 230 km în condiții ideale. Potrivit producătorului, TB2-urile pot decola și de pe drumuri,
nu doar de pe pistele aeroportului. Ucraineni au conform unor surse de la Pentagon
aproximativ 20 de drone TB2.
Tancurile și vehiculele blindate rusești par să fi înfruntat o oarecare rezistență. În orașul de
nord-est Glukhov, în apropiere de granița cu Rusia, o „coloană” de tancuri T-72 a fost
distrusă de rachetele antitanc Javelin furnizate de SUA, potrivit unei declarații a guvernului
ucrainean pe rețelele de socializare care arată un tanc rus în flăcări. Oficialii nu au furnizat
alte dovezi cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Ambasadorul Ucrainei la Londra a confirmat că
armamentul antitanc britanic a fost folosit pentru a ajuta statul să se apere împotriva
forțelor ruse. În ianuarie, un lot de 2.000 de arme ușoare antitanc de generație următoare
(NLAW), dezvoltate de Regatul Unit și Suedia, a fost expediat în Ucraina. Este ultima generație
de arme antitanc.
Rusia a lansat în jur de 160 de rachete în teritoriul ucrainian la începutul invaziei. Au folosit
tehnică relativ de ultimă generație rachete Iskander și rachete de croazieră Kalibr
Războiul în Ucraina a început iar luminița de la capătul tunelului nu se vede. Macron spunea
pe 26 februarie la deschiderea unui târg agricol ca ”noi europenii trebuie să ne pregătim
pentru o invazie îndelungată” și adaug eu un război de gherilă care se va derula în Ucraina
dar și o mare de refugiați care se îndreaptă spre Europa acum.”

Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA (cu Masterul în Strategia Resurselor de Apărare Națională) și al programului Senior Executives Programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Urmăriți Impact.ro și pe
Gabriela del Pupo
Pentru Gabriela del Pupo presa nu a fost prima alegere. Absolventă a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, a lucrat mai bine de 10 ani în domeniul artelor spectacolului. Pasiunea pentru știri...