Acum 35 de ani o stea românească lumina Europa

În deceniul nouă al veacului trecut, atunci când al 2-lea val al “pandemiei” comuniste, după cel din groaznicii ani ’50, distrugea spiritual umbrele românilor rămași în viață, un firav curcubeu de fericire descria traiectoria unui balon de fotbal. Podul multicolor avea un picior în Craiova lui ’83, atunci când Universitatea disputa prima semifinală de cupă europeană în compania lusitanilor de la Benfica.

Zenitul, atins cu 35 de ani în urmă

Un an mai târziu, Dinamo ridica altitudinea semicercului ceresc până la un penultim act al Cupei Campionilor Europeni. În fine, zenitul avea să fie atins cu exact 35 de ani în urmă, în a 7-a zi a lunii lui Florar, de către Steaua București. Pentru conformitate, nostim dacă vreți, conform organigramei Ministerului Apărării de atunci, clubul se numea UM 2308, iar plutonul fotbalistic, UM 2317.

Principalul creator al celei mai bune formații de club din Europa anului 1986 s-a numit Ion Alecsandrescu, iar un aport substanțial în disputarea a 3 semifinale și 2 finale de CCE în numai 4 ani trebuie bifat în contul lui Valentin Ceaușescu.

Borne de referință ale “militarilor” din Ghencea

Semnificația binefăcătoare a cifrei 7 pare venită din prezicerile unei frumoase ursitoare. Clubul, ca viitor Luceafăr în 5 colțuri, a luat ființă la 7 iunie 1947. Deoarece tema prezentelor rânduri este una aniversară și merită cu prisosință prim-planul, voi aminti concis, en passant, câteva borne de referință ale “militarilor” din Ghencea: palmares superior tuturor partenerilor de competiție internă (26 de titluri, 23 de Cupe ale României, 6 Supercupe, 2 Cupe ale Ligii).

Apoi, a fost prima echipă din buturuga comunistă și singura din România ce deține în vitrină trofeul decernat unei Regine a Europei fotbalistice, a 2-a echipă est-europeană și unica din România ce are așezată pe un prețios raft Supercupa bătrânului continent. Steaua și-a disputat Cupa Intercontinentală, în decembrie ’86, cu câștigătorii Copei Libertadores, argentinienii de la River Plate. Undeva, la capătul lumii (Tokyo), în prezența a 62.000 de spectatori.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Steaua, record uimitor

Steaua a stabilit uimitorul record (astăzi depășit) de a fi neînvinsă în nu mai puțin de 104 partide jucate în campionat, vreme de 3 ani și 3 luni. În transformare directă, 1179 de zile. Lângă această ispravă adăugăm 112 întâlniri fără înfrângere acasă (dec.89-iul.’96).

Alte performanțe înregistrate de foștii ei jucători: Dorinel Munteanu – cele mai multe selecții la Națională – 131, Gică Hagi – cele mai multe goluri pentru reprezentativa României – 35 și cele mai multe prezențe ale unui fotbalist român în cupele europene – 93, golgheterul all-time în campionat, Puiu Iordănescu (146).

Steaua a luminat milioane de români

La zi de sărbătoare, în capitala Andaluziei (Sevilla), oraș fondat de eroul grec Heracle, aproape de briza Mediteranei, pe un Estadio Ramon Sanchez Pizjuan străjuit de magnolii, portocali, măslini și arbori de cauciuc, Steaua a luminat milioane de români. Oameni retrăind mereu și mereu acea magnifică seară de mai. Era uvertura a ceea ce avea să îi scoată, 8 ani mai târziu, în străzile țării, la Mondialul american.

Recordmanului Duckadam rămas singur după 120 de minute cât un secol în fața armadei catalane, la îndemâna inspirației și a destinului, îi adaug pe “colonelul” Adrian Bumbescu, Ilie Bărbulescu, Gavril Pele Balint, Lucian Bălan, Ladislau Boloni, Doru Stoica, “Miți” Majearu, “Fiara 7” Lăcătuș, Victor Pițurcă, Anghel Iordănescu, Marin Radu II, Constantin Pistol, Dumitru Stîngaciu, Toni Weissenbacher.

Altfel spus, o filarmonică ce a interpretat impecabil sub bagheta lui Nea Imi Jenei o rapsodie fotbalistică. După care au urmat felicitările, masa și dansul la “sediu, la noi acasă”, vorba lui Bărbulescu. Adică, la Hanul lui Manuc. Ceva îmi spune că va rămâne unică și irepetabilă acea performanță pentru fotbalul românesc. Aș dori să mă înșel, dar nu am argumente. A fost prea frumos, iar un copy paste îmi apare ca imposibil.