Abația pierdută și legendele ei: rasă de pe fața pământului după o perioadă în care era un monument impunător își dezvăluie acum misterele

Abația Cisterciană Cârța este un obiectiv turistic binecunoscut, parte și datorită faptului că este singura de acest fel din România și cea mai estică din Europa. Puțini știu însă că și în județul Timiș a existat o abație Cisterciană, la Igriș, despre care nu se cunosc multe lucruri pentru ca a fost rasă de pe fața pământului în timpul unei invazii turcești. Asta la modul în care, pe locul unde se ridica o clădire impunătoare nu a mai rămas absolut nimic, peste ruinele acoperite de pământ oamenii locului amenajând-și grădini pe care le lucrau fără să știe ce se afla sub straturi. Totuși, au rămas legende frumoase legate abație, care au atras atenția arheologilor iar Campania acestora a scos la iveală lucruri uimitoare.

Ordinul călugărilor cistercieni a fost înființat în 1098 de către abatele Robert de Molesme, în Citeaux, Burgundia, de unde în secolul al XII-lea s-a răspândit în întreaga Europă. Numele cistercienilor vine de la Citeaux-Cistericum, o zonă cu multă trestie. Cistercienii au construit apoi mănăstiri în special în zone mlăștinoase și izolate. Așa că pământurile din județul Timiș erau potrivite pentru edificarea unui așezământ monarhal. Zona aleasă a fost pe teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru, la Igriș. Numele maghiar atribuit mănăstirii și ulterior localității este derivat de la eg, „cer, rai” și res, „deschizătură, breșă”, cu înțelesul de „Poarta Cerului” sau „Poarta Raiului”. Prin etimologie populară a fost pus în legătură cu cuvântul agrișă.

Prima bibliotecă de pe teritoriul României de astăzi

Mănăstirea Igriș a fost fondată în anul 1179, de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța. Aici a funcționat prima bibliotecă de pe teritoriul României de astăzi. Mănăstirea a fost întemeiată ca abație-filie a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări veniți tot din Franța. De aici, o parte dintre călugări au migrat spre est, stabilindu-se la Cârța. O altă mănăstire fondată tot de călugări plecați de la Igriș a funcționat o vreme lângă actuala localitate hunedoreană Zam.

În 1241, odată cu marea invazie tătară, așezământul monahal de la Igriș a fost asediat și distrus, iar biserica și mormintele profanate. Nenorocirea este descrisă într-o lucrare a călugărului italian Rogerius, canonic al Diecezei de Oradea.

“Despre distrugerea așezării Nova și a mănăstirii Igrișului. Înspre Arad și Cenad au început să se îndrepte și au lăsat în urmă Nova Villa, al cărui nume fusese Pereg, în care erau adunați oameni din șaptezeci de sate. Au lăsat în urmă și mănăstirea Igriș a ordinului cistercienilor, în care se strânseseră ca într-o fortăreață întărită soldați și multe doamne. Tătarii nu au vrut să atace locurile acelea până când țara din jur nu fusese complet prădată. (…) După câteva zile au asediat numitul cloașter sau mănăstire a Igrișului, așezând în față multe mașini de război, așa încât cei aflați înăuntru să nu poată rezista și să se predea în mâinile și paza lor, ca să-și păstreze viața.”

—Magistrul Rogerius, Carmen miserabile.

Impact.ro

ȘOC! Fac dragoste goi sub duș. Imaginile indecente au scăpat pe net

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Toți localnicii care se refugiaseră în incinta mănăstirii au fost masacrați. După invazie, așezământul monahal a fost refăcut partial, dar departe de măreția de odinioară. Ocupația otomană i-a adus sfârșitul, abația fiind distrusă de otomani în 1526 iar satul pustiit.

Legendele și însemnările cronicarilor despre abația de la Igriș i-au insipirat pe arheologi, care au început săpături ce s-au întins pe parcursul mai multor ani, iar rezultatele au fost uimitoare

Săpăturile din localitatea aflată pe malul Mureşului au început în 2013, fiind vorba despre un proiect de cercetare comun al Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara şi al Institutului de Arheologie a Universităţii Catolice “Pázmány Péter”, iar în anul 2016 au debutat cercetările arheologice sistematice la mănăstirea cisterciană Egres.

“Vrem să ne dăm seama despre felul în care era planul bisericii mănăstirii, am mai găsit o biserică mai timpurie, aceasta a fost efectiv suprapusă de biserica mănăstirii. Am găsit dovezi ale distrugerilor efectuate de tătari, în 1241. Ştim din opera călugărului Rogerius, mănăstirea Igriş a suferit mari distrugeri, populaţia refugiată a fost nimicită, cu excepţia câtorva călugări, am găsit o groapă comună, amestecată cu tot felul de obiecte, ne-am dat seama că este vorba de groapa în care a fost depusă rămăşiţele unui dezastru, cea din perioada tătară…

Am săpat mai ales în zona bisericii, am găsit obiecte care au aparţinut defuncţilor, aplice de centuri, inele, mărgele…fragmente ceramice, vase, căldări din lut, chei, obiecte de uz cotidian, arme, vârfuri de săgeată, de lance, pietre sculptată, gresie, marmură roşie, obiecte din bronz…sperăm să găsim mai multe să ne spună despre viaţa cotidiană a mănăstirii”, a  declarat Daniela Tănase, arheolog la Muzeului Banatului

Locurile în care arheologii cred că au fost înmormântați regele Andrei al II-lea al Ungariei și soția sa

Cea mai mare miză era însă descoperirea unor morminte regale, care conform vechilor cronici, ar fi trebuit să se afle în incinta mănăstirii: cele ale Regelui Andrei al II-lea al Ungariei – singurul rege maghiar cruciat –  şi a celei de-a doua soţii a sale, Yolanda de Courtenay, fiică a împăratului Constantinopolului.

“Cu un ochi râd, pentru că se pare că am reușit să descoperim locul mormântului unui rege al Ungariei din Dinastia Arpadiană, cu un ochi plâng însă, deoarece probabil că nu vom găsi rămășițele cuplului regal”, a spus arheologul maghiar Péter Langó membru al echipelor de cercetători.

În urmă săpăturilor au fost găsite și locurile în care arheologii cred că au fost înmormântați regele Andrei al II-lea al Ungariei și soția sa.

„În manuscrisurile vremii s-a stipulat că Andrei al II-lea a fost înmormântat în mănăstirea din Igris. În timpul vieții regelui au fost făcute donații importante către această mănăstire și acestea au pregătit înmormântarea lor în această locație. După moartea Iolantei, a două soție a lui, în 1235, și Andrei al II-lea a fost înmormântat aici. Astfel de morminte importante într-o mănăstire cisterciana ar trebui să fie în transeptul templului.

Exact în această locație au fost găsite două morminte. Săpăturile din acest an au fost de o importantă deosebită tocmai pentru că s-a descoperit această parte a bisericii pentru că astfel putem aprecia cât de aproape sau de departe sunt cele două locații, și erau acolo unde ar fi trebuit să fie. S-a descoperit că aceste două morminte erau în partea de sud și nord a transeptului. Probabil în partea de sud a fost înmormântată regina, și în partea de nord, regele„, spune Balasz Major, conducătorul echipei de arheologi maghiari de la Budapesta.

Cercetările arheologice de la Igriș au continuat și în acest an, iar cercetătorii cred că mai au mult de descoperit acolo. Printre argumentele care le sprijină convingerea se numără o monedă din aur, bizantină, de pe vremea împăratului Ioan al III – lea Vatatzes, bătută la Magnesia, care este o monedă contemporană cu perioada în care regele Andrei al II – lea a domnit în Regatul Ungariei.