27 iunie, ziua în care România a declarat război Bulgariei. Conflictul uitat de peste Dunăre

Bulgaria nu s-a înţeles cu Serbia şi Grecia în privinţa împărţirii teritoriilor cucerite din Imperiul Otoman, ceea ce a declanşat un război între foştii aliaţi, iar lansarea celui de-Al Doilea Război Balcanic a fost pretextul aşteptat de Bucureşti pentru a interveni militar în sudul Dunării.

De ce a intrat România în Al Doilea Război Balcanic

România se temea de posibilele revendicări teritoriale față de Dobrogea de Nord obținută în 1878. În campania victorioasă din Balcani, armata română condusă de Regele Carol I nu a avut confruntări militare de anvergură, deoarece bulgarii s-au predat în masă. Când trupele de la București au invadat nordul Bulgariei și se apropiau de capitala Sofia, țara a cerut armistițiu.

Pentru că intervenția României atârnase cel mai mult în conflict, tratativele de pace au avut loc la București, iar Sofia a trebuit să renunțe la multe dintre teritoriile obținute după Primul Război Balcanic către Serbia, Grecia și Imperiul Otoman și să facă concesii României în nord, pentru a putea păstra restul teritoriului obținut anterior.

Recunoștință uitată

Al Doilea Război Balcanic nu a fost singurul eveniment care a arătat rivalitatea dintre români şi bulgari. 
Independenţa României declarată în urma războiului ruso-turc din 1877 a presupus sacrificii umane şi materiale enorme chiar pe teritoriul bulgar, dar puterile Europei nu au răsplătit așa cum era de așteptat victoriile trupelor române împotriva Imperiului Otoman, la Plevna.

Astfel, României i s-a recunoscut doar condiţionat independenţa, iar frontiera dobrogeană a devenit un motiv de nemulţumire atât la Nord cât şi la Sud de Dunăre, în timp ce bulgarii au arătat o anumită recunoştinţă faţă de sacrificiul românilor, dar după proclamarea independenţei, la 1908, aveau să uite de acest lucru și a rămas doar ajutorul Rusiei, scrie Historia.

Impact.ro

ȘOC! Dana Budeanu a renunțat la lenjeria intimă, rochia prea scurtă a arătat TOT

Impact.ro

ȘOC! Prințul ROMÂN care și-a trimis soția la OSPICIU ca să fie cu AMANTA

Tratative și nervi

Tratativele româno – bulgare de la Bucureşti sau de la Londra au stat tot timpul sub semnul nervilor, iar relaţiile politice încordate au devenit o temă de dezbatere la tribuna parlamentară şi în însemnările presei, atât în Bulgaria, cât şi în România.

Istoricul A. D. Xenopol publica, în numărul din 10 de­cembrie 1912 al prestigiosului „Jour­nal de Débats”, un articol intitulat „Les Revendications de la Roumanie”, în care îşi propunea să demonteze toate acele opinii „rău voitoare” din Occident, care susțineau ideea că românii ar vrea să se îmbogăţească sau să-şi extindă teritoriul pe sângele vărsat de bulgari. Dar bulgarii nu aveau niciun drept asupra Dobrogei, pentru că nu le-a aparţinut niciodată în istorie.

Triumf fără glorie

Trupele române au fost victorioase în Bulgaria, dar armata țării vecine nu a opus niciun fel de rezistenţă pentru că și-a concentrat forțele împotriva Serbiei şi Greciei. Trecerea Dunării de către armata română a fost decisivă pentru soarta războiului, deoarece la vremea invaziei româneşti, Bulgaria pregătea o contraofensivă fronturile grecesc şi sârbesc.

„Rareori s-a putut vedea în viaţa popoarelor, chiar dacă s-ar cerceta istoria cât de îndepărtat, un avânt mai puternic, o abnegaţiune mai mare, un dispreţ de moarte şi părăsirea familiilor după cum s-au ma­ni­festat în tot românul, şi mai ales, în stratul de jos. Priveliştea era înălţătoare şi se părea că însăşi natura se cutremura în faţa dorinţii poporului de a arăta că suntem în stare oricând a ne apăra ţara şi a o ridica acolo, unde un neam întreg conştient de puterea lui trebuie să onoreze pământul ce-l stăpâneşte”,  spunea generalul Al. Hiottu a re­la­tat, într-o conferinţă ţinută în 1913 la Societatea Tinerimea Română.

Românii, acuzați că au împrăștiat holera în Bulgaria

Pe frontul din Bulgaria armata română s-a confruntat cu o epidemie de holeră. Primul caz de holeră a apărut printre militarii români la 13 iulie 1913, totalul victimelor înregistrate în armată fiind între 1000 și 1600 de decese, iar bulgarii au susținut că totul a fost pus la cale de agresorii români.

Ziarul „Volia” din 14 noiembrie 1913 publica o parte din constatările directorul Serviciului Sanitar din Bulgaria, doctorul Russeff, din care reiese că epidemia de holeră, ce contaminase trei sferturi din teritoriul Bulgariei, apăruse din cauza neglijenţelor comise de armata română. În cele patru judeţe ocupate de români (Vraţa, Plevna, Vidin, Târnovo), cu o populaţie de 1.372.894 locuitori, erau aproape 14. 000 de bolnavi.

„E stabilit că soldatul român e foarte murdar şi se hrăneşte fără să facă alegerea mâncărurilor: mămăliga nefiartă, fructe şi verdeţuri crude, bea apă chiar murdară şi altele„, se scria în presa vremii.

Ziarul „Bălgaria”, în numărul din 17 decembrie 1913, semnala şi el că holera, ce se abătuse asupra ţării, se datora „năvălitorilor” români.

Cel care a salvat armata română de la pierderi foarte mari a fost Ion Cantacuzino, care s-a ocupat de imunizarea trupelor cu un vaccin pe care tot el îl descoperise.