Ziua de 16 mai este cea în care Basarabia a ajuns pe mâna rușilor. Se împlinesc 210 ani de la Tratatul de la București, ce stabilea ca hotarul dintre Imperiul Rus și cel Otoman să fie râul Prut. Dacă în perioada Țarului Alexandru I, populația provinciei a avut unele beneficii, situația s-a schimbat ulterior, iar românii au ajuns să nu își mai poată folosi propria limbă.
Totul a început în anul 1806, când sultanul Selim al II-lea a decis să-l mazilească pe ambasadorul Franţei la Constantinopol, pe Constantin Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti. Motivul a fost acela că avea relații prea strânse cu rușii. Pentru această îndrăzneală, Rusia a intrat în război cu Imperiul Otoman.
Poarta a încercat să evite războiul. A anulat mazilirea, dar a fost prea târziu. Țarul Alexandru I i-a ordonat generalului Michelson să atace Moldova. Astfel, pe 19 noiembrie 1806, rușii au ocupat Hotinul. În cele din urmă, au cucerit tot teritoriul Moldovei și pe cel al Țării Românești. Noi ostilități au urmat în 1807 și apoi în 1809.
În noiembrie 1811, delegaţiile rusă și otomană s-au întâlnit pentru negocieri, la Giurgiu. Deși inițial rușii au cerut teritoriul până la Prut, s-au răzgândit și au solicitat graniţa pe Dunăre. Adică să stăpânească cele două ţări române, în contextul în care Napoleon fusese de acord cu acest lucru. Totuși, marele vizir Laz-Ahmed Paşa a refuzat.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Vă dau Prutul; nimic mai mult; Prutul ori războiul. Am jertfit grozav de mult până acum. Ismailul singur vă plăteşte războiul şi mai aveţi încă patru cetăţi – adică Chilia, Akkerman, Bender şi Hotin – şi o strălucită provincie, Bugeacul împreună cu ţinuturile Gregeni, Codru, Lăpuşna, Orheiu, Soroca şi părţile transprutene din ţinuturile Iaşi şi Cârligătura”, a spus el. Astfel, otomanii le-au cedat rușilor teritoriul dintre Prut şi Nistru.
Au continuat negocierile la București. Țarul ar fi fost de acord să-i fie dat doar Prutul, dar sultanul Mahmud al II-lea dorea să păstreze gurile Dunării, cu cetăţile Ismail şi Chilia, puncte strategice importante pentru Imperiu. În cele din urmă, după ce au reluat ostilitățile, rușii l-au obligat pe sultan să cedeze în totalitate Basarabia.
La data de 16 mai 1812, s-a semnat tratatul de la București. Acesta stabilea ca hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în Ţara Moldovei şi până la locul unde se întâlneşte cu Dunărea, iar de acolo să urmeze partea stângă a fluviului, până la Gura Chiliei şi până la mare. Astfel, rușii au pus mâna pe un teritoriu cu o populaţie de 482.630 de oameni.
„Basarabia este o ţară frumoasă, ea ne aduce mari foloase, dar trebuie să o lăsăm să se odihnească o vreme. Am încercat să dau locuitorilor acestui ţinut câteva privilegii mai mult decât vecinilor. Ei sunt scutiţi de dări vreme de trei ani, în loc de doi, după cum glăsuieşte tratatul de pace pentru Moldova; sunt scutiţi de recrutare, căci, de fapt, populaţiunea este rară şi o astfel de măsură, în loc să mai aducă locuitori, i-ar face să fugă şi pe cei cari sunt.
Mă silesc să fac să simtă blândeţea stăpânirii Majestăţii Voastre, care se întinde nu numai la cei cari au mai dinainte fericirea să se ţie de ea, dar şi la cei ale căror averi au căzut în puterea ei. Cred că această ţară va propăşi dacă Majestatea Voastră o va feri de mulţimea puterilor şi a autorităţilor. Aici nu trebuie nimic făcut, nimic întocmit, dacă nevoia locală nu cere şi dacă mijloacele locale nu îngăduie.
Sinodul s-a amestecat cel dintâiu; a făcut tot ce priveşte stăpânirea lui; el porunceşte şi eu doar plătesc pe slujbaşi. Trebuie să fie o stăpânire theopolitică şi nu sinodală, deaceia tot ce va face Majestatea Voastră ca să dea deoparte puterea Sinodului, va fi de folos şi va ajuta planul general”, arată un raport al amiralului Ciceagov, comandantul trupelor ruseşti din principate.
În 1813, la conducerea administraţiei civile a Basarabiei a ajuns generalul Harting. El a încercat să reducă rolul românilor în conducere. Din acest motiv, românii, în frunte cu mitropolitul Gavriil Bănulescu, au trimis mai multe proteste către țarul Alexandru I. Trei ani mai târziu, Harting a fost demis și înlocuit cu generalul Bahmetiev.
În timpul guvernării lui a fost adoptat un act important pentru populația Basarabiei. S-a numit „Aşezământul obrazovaniei oblastei Basarabiei”. Documentul acorda o destul de mare autonomie provinciei. Un guvernator urma să se afle la conducere și să aibă alături de el Înaltul Sfat, alcătuit din 11 membri, dintre care 5 numiţi şi 6 aleşi, cei din urmă doar dintre boierii pământeni.
În plus, prin acest act, s-a recunoscut autonomia administrativă, conducătorii judeţelor urmau să fie aleşi dintre proprietarii de pământ care aveau suprafeţe mai mari de 300 de deseatine sau dintre fiii lor, cu vârsta de peste 22 de ani. Țarul Alexandru I a mers personal la Chișinău, oraş ales drept capitală a Basarabiei, în anul 1818, ca să promulge acest act.
Însă, autonomia Basarabiei a fost lovită puternic de Țarul Nicolae I, care l-a înlocuit pe Alexandru I, după moartea lui, în anul 1825. Trei ani mai târziu, actul „Aşezământul obrazovaniei oblastei Basarabiei” a fost abrogat și înlocuit cu „regulamentul lui Voronțov”.
Acest regulament, intrat în vigoare la 29 ianuarie 1829, a anulat aproape toate libertăţile politice, economice şi administrative ale Basarabiei. Acesta a stabilit ca provincia să fie condusă şi administrată de guvernatori şi funcţionari ruşi. I-a acordat puteri foarte mari guvernatorului. Sfatul Oblastiei, care înlocuise Înaltul Sfat, se mai întâlnea doar de două ori pe an, pentru avize de ordin economic.
În plus, regulamentul lui Voronțov a interzis folosirea limbii române în actele publice. Însă, întrucât populaţia era reticentă la a învăţa şi folosi limba ocupanţilor, în anul 1836 a fost emis un ucaz prin care se tolera folosirea limbii române în justiţie, pe o perioadă de şapte ani, pentru cei care nu ştiau limba rusă.
O schimbare în bine a venit de abia în 1861. Țăranii au beneficiat de un ucaz de împroprietărire promulgat de Țarul Alexandru al II-lea. „Pământul, fie arabil, fie păşune sau islaz pe care ţăranii îl ţineau în arendă de la proprietari, şi a cărui întindere nu întrece 13 desetine şi 1768 stânjeni pătraţi de familie, devine de drept lotul de împroprietărire al ţăranilor”, arăta acesta.
În anul 1871, Basarabia, acum Republica Moldova, a rămas fără statutul de provincie privilegiată. A devenit gubernie a Imperiului Rus și a ajuns să fie guvernată autocratic. Statutul de gubernie se referea, printre altele, la aplicarea legilor ruse și rusificarea accelerată a administraţiei.
